Ginduri , idei , deceptii , iluzii dar si mult optimism

Am extras din postarile de pe facebook in decursul zilelor cind am trecut prin multe stari sufletesti . Acum ne apropiem de sfirsit , inca nu zicem hop pina nu sarmin gardul , dar sintem optimisti , e Saptamina Mare cind se pot intimpla multe lucruri bune , multe minuni .


1. Sintem a doua operatie si mereu ne-am gindit ca prima ne-a intarit moral si sufleteste. Nu e deloc asa , e mult mai greu mai ales ca Ioana are opt luni , intelege cite ceva si plinge mai mereu ca nu e in rutina si linistea de acasa . Noi ne-am dereglat somnul , nici nu mai stim ce zi a saptaminii e, cum ziceau amici de ai nostri toti te incurajeaza , dar doar atunci cind esti in mijlocul problemei poti intelege , incepi sa te intrebi din nou de ce ni se intimpla si va zic ca nici un cuvint sau fraza din lume nu ma poate linisti sau oferi vreo explicatie. Ma plimb seara pe strazi doar ca sa uit , caci ne dor enorm lacrimile unui copil care nici nu prea stia sa plinga si acum cum vede un halat alb ..... Dar toate acestea vor trece si vom revedea zimbetul si veselia ei , doar asta ne incurajeaza si ne da speranta . Sintem ca intr-un carusel care totul se deruleaza din inertie , doar absorbim evenimentele mergem mai departe si mai departe si ......

2 . Nu stiu daca ne putem considera parinti invingatori . Cu ce ? Cu doua urme adinci in suflet dupa doua operatii si toate prin cite am trecut ? Toata viata imi va ramine viu in minte , mereu ma va urmari si ii voi aduce aminte in fiecare zi si de cite ori o voi privi pe Ioana . Intr-adevar multumim ca medicina e departe atit ca avolutie si ca departe de tara noastra Romania .Mereu va trebui sa facem drumuri in afara nu pentru excursie , doar pentru controale. Fiecare din noi se intreaba atunci cind se uita avad alti parinti care ii doare in cot de copiii lor , cresc singuri fara vreo atentie . Pe mine m-a marcat profund atunci cind in fata maternitatii imi asteptam sotia si o alta familie de betivi sarbatoareau cu petul de plastic plin cu vin si pahare a fel de plastic si murdari , ca au un copil invelit in paturica desi era august afara. Aia nu vor sti niciodata ce e aia durere , drumuri pentru acte , refuzuri , formulare , vizite la doctori flaminzi de bani nu de viata , si tot asa. Poate cel mai trist moment in viata mea de tatic , de parinte , de sot sau orice altceva vreti voi , este sa iti iei sotia din fata maternitatii doar cu geanta de haine si sa te uiti mereu in urma ...Asta nu se uita niciodata si poate asta iti da putere enorm sa lupti ................

3. Eu m-am referit ca multi habar nu au ce e aia ecograf , controale periodice si tot asa , trec ca gisca prin viata , aia adica nu pot duce , eu de ce as duce asa de mult si nu este numai parerea mea , eu nu am cerut nimic de la D-zeu decit liniste in viata , nu am si nu vreau averi , doar liniste , respect intr-o lume civilizata. Textele sint frumoase , pe internet gasesti ce vrei , dar realitatea e mult mai diferita . Vom fi invingatori dar nu vom primi mai multe medalii au ceva diferit fara de altii. Toti vrem o viata simpla , nu cred ca am cerut ca putem noi duce sau ca D-zeu ne-a dat din acelasi motiv. Tin sa prezicez ca sint credincios , am crescut intr-un mediu foarte crestin , dar nu mi-a zis nimeni ca vor fi astfel de probleme , ca va cadea cerul peste tine , la doua zile de la nastere , ca vom ajunge in culmea disperarii , in loc sa ne bucuram simplu de o mindrete de fetita .Toate vor trece dar ramin urmele adinci in suflet . Ne vom mindri ca am dus mai mult ca altii , ne vom bucura ca ne-a dat asa multa suferinta , ca sintem mai puternici sau invingatori ?

4.Ar trebui copiii nostri sa fie invingatori eu asa cred ca de ei depinde, ei suporta operatie pe cord deschis, ei merg cu inima pe aparate ore in sir , noi doar tremuram de emotie pe coridoare, umblam ca niste oameni drogati fara directie, habsr avem cum e in sala de operatie, noi am rezista , copiii nostri trec prin toate ,ei sint invingatori. Ziceti ca vom uita cu timpul, credeti ca va putei innabusi in adincul sufletului tot ceea ce s-a intimplat , dar e adevarat, de cite ori iti privesti copilul iti aduci aminte caci de aia lupti in continuare , devii consemnat pe viata. Vreau sa ii povestesc fetei mele cind va fi mare cum o tineam in brate afara in parc , in spital prin tari straine , sa facem vacante si drumuri la controale periodice , sa ii spun ce frumos e albul , de cite ori vede un halat alb sa inceapa sa plinga si eu sa o mint ca nenea doctor ii face bine. Ne bucuram ca D-zeu i-a lasat linga noi ,totusi drumul inapoi spre casa pare foarte lung , sper sa terminam mai repede aici , Ioana sa isi revada prietenii din camera ei , sa reintre in rutina obisnuita , fara doctori si halate albe .

5.SIncer mereu aceleasi texte , dar nu ajuta la nimic . Adica mi-a fost scris sa trec prin asa ceva , dar copiii nostri care sufera cel mai mult , si lor le e scris sa treaca prin asa ceva ? Cu ce ii ajuta pe ei caci nu isi vor aduce aminte ? Ma gindesc ca fetita mea va creste mare si intreaba, tati ce e cu semnul acesta de pe pieptul meu ? Nu pot sa o mint sa ii zic ca Dzeu a vrut asa sa te intareasca ...Ii spun adevarul ca D-nul Doctor a facut-o bine si a ramas si aceasta cicatrice . Stiu sigur ce ma va intreba cind va trebui sa mergem din nou la control la D-nul Doctor ....... sau poate asa i-a fost scris si ei in carte , cam naspa tipografia asta . Ca sa ne ascundem suferintele ne amagim si ne ascundem dupa texte frumoase de pe internet , ne place sa auzim doar ce ne convine in speranta de a ne mai amagi o zi . O durere sau rana nu se trateaza daca tot o protejezi , o ascunzi si nu o tratezi radical sau o accepti cit mai bine fara sa te feresti de ea , gindindu-te ca asa a fost sa fie , sa faci un monument din ea si tot asa. Eu sint impacat cu ideea , stiu ca fetita mea va avea mai multa atentia , totul va fi bine , si durerea noastra e numai a noastra , fereasca Dzeu de mai rau sau noi sintem f. bine in comparatie cu altii si problemele lor . Pe ei sa ii intareasca Dzeu , noi ne intarim singuri si mergem inainte .

Mereu in viata ne calauzesc pasii

A 13 zi ......

Ar trebui copiii nostri sa fie invingatori ,eu asa cred ca de ei depinde, ei suporta operatie pe cord deschis, ei merg cu inima pe aparate ore in sir , noi doar tremuram de emotie pe coridoare, umblam ca niste oameni drogati fara directie, habar nu avem cum e in sala de operatie, noi nu am rezista , copiii nostri trec prin toate ,ei sint invingatori. Ziceti ca vom uita cu timpul, credeti ca va puteti innabusi in adincul sufletului tot ceea ce s-a intimplat , dar e adevarat, de cite ori iti privesti copilul iti aduci aminte ,caci de aia lupti in continuare , devii consemnat pe viata. Vreau sa ii povestesc fetei mele cind va fi mare cum o tineam in brate afara in parc , nu in spital prin tari straine , sa facem vacante pe malul marii si nu  drumuri la controale periodice , sa ii spun ce frumos e albul nu de cite ori vede un halat alb sa inceapa sa plinga si eu sa o mint ca nenea doctor ii va face bine. Ne bucuram ca D-zeu i-a lasat linga noi ,totusi drumul inapoi spre casa pare foarte lung , sper sa terminam mai repede aici , Ioana sa isi revada prietenii din camera ei , sa reintre in rutina obisnuita , fara doctori si halate albe .

A 12 zi Aceeasi poveste , alte sentimente

Sintem a doua operatie si mereu ne-am gindit ca prima ne-a intarit moral si sufleteste. Nu e deloc asa , e mult mai greu mai ales ca Ioana are opt luni , intelege cite ceva si plinge mai mereu , ca nu e in rutina si linistea de acasa . Noi ne-am dereglat somnul , nici nu mai stim ce zi a saptaminii e, cum ziceau amici de ai nostri - toti te incurajeaza , dar doar atunci cind esti in mijlocul problemei poti intelege cit de greu e, incepi sa te intrebi din nou de ce ni se intimpla si va zic ca nici un cuvint sau fraza din lume nu ma poate linisti sau oferi vreo explicatie. Ma plimb seara pe strazi doar ca sa uit ,as merge zeci de km pina adorm  caci ne dor enorm lacrimile unui copil care nici nu prea stia sa plinga si acum cum vede un halat alb ..... Dar toate acestea vor trece si vom revedea zimbetul si veselia ei , doar asta ne incurajeaza si ne da speranta . Sintem ca intr-un carusel care totul se deruleaza din inertie , doar absorbim evenimentele mergem mai departe si mai departe si ......

A 11 zi ....ne place primavara ...continuare

A 11 zi ....ne place primavara

Atit de frumos e cind revin toate si infloresc , cind vezi acel verde crud de primavara , te simti atit de bine si revigorat , in forta , iti doresti sa faci atit de multe lucruri . Noi sincer abia asteptam sa ajungem acasa , sa facem gradinutza noastra de leguma , sa udam rosiile cu Ioana , sa ne bucuram de soare , de vint . Par lucruri banale dar naturae si normale , ne vom intoarce cu totii siguri la natura asa ca trebuie sa stam cit mai mult , la aer curat , sa fim optimisti sa zimbim . Asteptam si Saptamina mare cind conform traditiei se face curat se pregateste totul sa fie de sarbatoare , acele focuri de noapte unde se arde tot ce este vechi si nefolositor si tot felul de obiceiuri care inca le pastram de la bunicii nostri.

A zecea zi ... putin tristi

I-au scos Ioanei acum doua din cele trei drenuri , dar nu sintem convinsi ca totul este ok si ca medici nu se cam grabesc ca vine Pastele . Inca sintem reticenti de a fi super incintati , asa ca zicem ca e ok si totul e bine deocamdata pentru ca azi am invatat ca daca esti constipat faci un eco la inima si astepti 24 de ore un laxativ poate nu iti explodeaza burta de atitea gaze , asta e. Ajungi sa ai incredere doar in Isus daca vine cu buletinul legat de git .

A zecea zi .....Echipa pentru viata

Foarte multi oameni , doctori si asistenti au contribuit la operatia Ioanei . Dorim sa le multumim pentru munca minunata pe care o depun .

https://www.meduniwien.ac.at/kinderklinik/wir-ueber-uns/klinische-abteilung-fuer-paediatrische-kardiologie/team-kinderkardiologinnen-und-mitarbeiterinnen/

A noua zi.... Ce imi mai plac cablurile ....

A noua zi ...impreuna cu Ioana

A venit dimineata si primul zimbet din partea Ioanei , semn ca totul este in regula , mami a facut chimb de noapte si acum e tati linga ea , a adormit-o poate doarme mai mult de o ora caci e foarte obosita , prea multe fete noi , prea multe lucruri care se intimpla in jurul ei , dar totul va fi bine pina la urma . E asa de placut sa te uiti a ea cum doarme de parca patutul ar avea 100 metri patrati , are nevoie de spatiu dar important este sa se odihneassca . Asteptam ca si mami sa se odihneasca , sa revina linga noi . Ioana trebuie sa manince mult ca sa recupereze , are un laptic fara grasimi fara nimic in el si e greu sa o convingi sa il bea , la cit de pretentioasa e , bine ca e totusi temporar .

A noua zi ..... in graba krankenhaus - spital

Sint grabit a ajung mai repede la fetele mele , stiu ca in sfirsit ele sint impreuna si e mai bine , a fost o noapte mai linistita fata de restul . Merg la spital e aici foarte aproape si ma gindesc la cit mai mult optimism. Asa cum ziceau si amicii nostri e bine ca inca avem puterea sa scriem , sa glumim . Cred ca optimismul , umorul si credinta in Dumnezeu fac o reteta ideala pentru astfel de momente. Stiu ca Ioana e mult mai fericita cind noi zimbim si glumim ,decit sa ne vada tristi si ingrijorati . Toate aceste ingrediente ne-au ajutat mereu . Situatia a facut ca asta noapte la 12 sa uam masa cu cineva din Alba Iulia si am realizat cit de mica e problema noastra in comparatie cu alte mamici. Dumnezeu sa dea sanatate si mult bine pentru toata lumea , asa cum se spune CELE RELE SA SE SPELE , DOAR CELE BUNE SA SE ADUNE .

A opta zi ...din nou la opt sau Ebene 8

Poate ar trebui sa ne bucuram sau poate sa ne ingrijoram ca Ioana este din nou la etajul opt , am terminat cu terapia intensiva , dar in acelasi timp nu sintem sigur ca e bine . , aparatele arata toate foarte bine , dar ne ramine un semn de ingrijorare caci ne dorim ca Ioana sa fie ok si problemele sa se termine odata  , sa mergem fericiti acasa. Ea deja da din picioruse de parca alearga , mai plinge ca ii foarte  sete si nimeni nu intelege ca ea e moldoveanca si ca in Moldova e o seceta , deci trebuie sa bea apa , caci pe urma se linisteste foarte mult . Inca nu a zimbit ,mai dureaza caci e inca suparata pe mami si tati , dar asta se rezolva in timp . De miine scriem impreuna cu Ioana , caci stam cu ea , mami chiar in noaptea asta au ramas la povesti ca de la mama la fiica , dar miine dimineata tati face schimbul si mai povestim odata , asa se face . In rest il asteptam jos si pe Tudor Tiplea , este inca la recuperare dar putin cite putin cu ajutorul lui Dumnezeu stim ca toti vom fi bine . A fost o zi grea si lunga , nu am avut timp sa scriu caci am stat aproape de Ioana de la zece dimineata pina seara la opt , pe urma sa aflu ce mai e nou de la Fam Tiplea , miine dimineata o luam toti de la capat ca intr-o rutina nebuna. Nu stim cind trec orele , acum e dimineata acum e seara , parca intram in spitalul ala ca intr-un univers pararel far ceasuri , fiecare clipa trece mult prea repede , pe urma incercam a ne aducem aminte  ce am vorbit , ce am intrebat , noroc ca sintem amindoi parintii si ne ajutam reciproc . Faptul ca sintem toti trei impreuna conteaza enorm si pentru Ioana care s-a recuperat foarte  fizic, cit si pentru noi care ne recuperam mult mai greu psihic .

A saptea ...Toata lumea la culcare

E tirziu caci inca nu avem somn , sintem bucurosi ca azi Ioana ne-a vazut , nu prea ne-a recunoscut sau pare foarte suparata , este normal ca efect secundar dupa opeartie , ii era sete si ne-am dat seama cam greu cind deja a inceput sa se burice. Nu poate ea in toata forta ei sa tipe sau sa strige , dar in citeva zile sint sigur ca va muta tot spitalul .  Cu lapticul asta schimbat e cam greu , dar ne revenim noi . acum tre sa dormim ca e foarte tirziu 12.30 ora de aici si sa dea D-zeu sa incepem o saptamina linistita cu mari sperante , va dorim de asemeni tuturor celor care sinteti alaturi de noi , mai ales ca se apropie si Sarbatorile de Paste , multa sanatate si putere de intelegere si ingaduire . Noapte buna

A saptea ...Duminica de primavara

Nu a fost chiar primavara , nu stiam cum sa punem gecile pe noi  de frig , dar a fost ok . Ioana este perfect constienta dar este deprimata dupa operatie .Am citit pe internet despre aceste efecte si perioada de recuperare , vom avea din nou foarte mult de munca , dar stim ca vom fi rasplatiti cu zimbetul ei . Nici nu mai stim cum trece timpul , cum zboara orele , vrem sa fimcit mai aproapede ea la terapie intensiva dar e cu program, si mai dureaza pina vine jos la salon . I-am dus si jucariile ei si muzica , sa se simta bine. 

A sasea zi.... Samstag abend

Akh-Wien Inima Copilului Meu

Mereu imi ramine in minte intrebarea DE CE trebuie sa fie asa ?Eu ca om simplu calculez asa ....aici in Viena am cunoscut in vara multe familii de romani , acum la fel , mai este si grupul din Bad Oyenhausen si anunind banii care i-am primi...t noi de la CAS , pe bune daca nu inchiriam impreuna Spitalul Marie Curie cu tot cu doctori , ii plateam si pe altii din afara il aduceam si pe Dl. Dr. Sandica , ne mai ramineau si bani , eram si la noi acasa , ne durea in 14 fara sa cheltuim pe transport si ambulante aeriene , vb acasa fara roaming . Deci DE CE atita nepasare si incompetenta . Desi strabunii nostri erau primitivi , prima greseala era si ultima caci iti taia capul , acum sintemmoderni si ne doare undeva de nevoile si necazurile altora . Eu ma gindesc sa imi fac asigurare de sanatate in Germania , mai bine platesc la ei decit la noi , caci la nemti totul se rezolva simplu , totul e usor si nu exista mereu DE CE ....

A sasea zi.... Samstag

Dimineatza am fost putin ingrijorati , monitorul ala la care te uiti la el mai mult decit la copilul tau , nu arata chiar asa bine dar erau de vina citiva sensori care au fost schimbati intre timp . De acum Ioana e constienta , i-am dat laptic sa pape , cite putin , ca daca ar fi dupa ea ar papa dintr-o data 240 ml . Liniste de weekend in terapie intensiva , se simte apropierea Sarbatorilor de Paste . Acum sintem din nou in pauza , se pare ca ne odihnim mai bine ziua decit noaptea , cind nu putem dormi , visam tot felu de chestii si asteptam sa se faca mai repede dimineata. Speram si afara sa se faca mai cald , toata lumea are haine groase inca , noi am crezut ca venim pe litoral nu stiu unde ne-a fost capul , dar e in regula . Cum Ioana e mai bine o sa ii facem si fotografii cu zimbetul ei mirific , am citeva foto la venirea in Viena dupa baitza , care e foarte importanta pentru ea .

 

A cincea zi ...linistiti spre casa

Ne-am intors incet spre casa impreuna cu Familia Tiplea , dupa o zi lunga de terapie intensiva .De miine e weekend putem sta mai mult cu Ioana sa ne povestim sa ascultam impreuna muzica . De acum constiientizeaza , o doare micutza ,nu e asa usor sa treci la o asemenea virsta o operatie pe cord deschis unde inimioara a fost oprita pentru patru ore . Pentru a i se stabili ritmul inimii , foloseste un peace maker si o ajuta sa ramina in parametri normali . Oricum sintem foarte optimisti dar nu ne grabim caci a fost o operatie foarte grea . Abia asteptam ziua sa o luam din nou in brate sa zimbim si sa ne jucam .Partea cea mai frumoasa de acum urmeaza . Stim ca totul va fi bine , se vede totusi profesionalismul de aici in comparatie cu ce avem acasa si ne dorim foarte mult sa se intimple si la noi acest lucru , poate peste sase ani vom merge cu incredere la Marie Curie din Bucuresti (in sase ani sint sanse sa se deschida) sa ne simtim ca acasa in cel mai modern spital de copii . O seara cit mai placuta si un weekend linistit pentru toti prietenii nostri . Aici incep deja pregatirile de Paste pentru austrieci...   Frohe Ostern

A cincea zi... Paediatrisch Intensive Care Unit - PICU

A cincea zi ...in pauza

Programul de la terapie intensiva este destul de lejer de la 10 dimineatza la 14 si de la 16.30 la 19 . Dimineatza am avut deja surpiza sa vedem ca Ioana este detubata si respira singura .Dorim sa ne bucuram siin acelasi timp sintem rezervati , este doar o vb romaneasca ca nu zicem hop pina nu sarim gardul si mai avem pina acolo. Dar putin cite putin si cu ajutorul lui D-zeu ,Ioana isi revine foarte repede , am vb si cu chirurgul Dr.Arthur Klar care e foarte bucuros si fericit de reusita operatiei. Situatia era critica ,noi nu am stiut avind in vedere ca Ioana arata foarte bine , dar au facut ceea ce trebuie si acum speram sa ne vedem jos la salon. Nu ne grabim caci data trecuta Ioana a stat sapte zile care ni s-au parut o vesnicie , dar acum stim ca cu cit e mai mult cu atit e mai bine pentru siguranta Ioanei.  Acum am venit sa mincam ceva si pe urma am fugit inapoi caci acum Ioana doarme , se odineste si ea . Este constienta , o doare mititica , am prefera sa ne doara pe noi caci ca si adulti stim mai bine sa trecem peste , dar un bebe ca Ioana care in ultimele luni a si uitat sa plinga , datorita lui mami si tati . Ne-a zis si asistenta ca avemun puiutz asa simpatic si frumos . Rugam pe D-zeu sa aiba grija de noi toti de copiii nostri , de Ioana si de Tudor si sa ne vedem la Ebene 8 -Herzstation cu zimbetul pe buze .

A cincea zi

Afara ploua marunt e liniste si e asa de calm totul . E o melancolie generala e peste tot . Urmeaza sa mergem la 10.30 din nou la terapie intensiva cind se trezeste Ioana . Din nou nu prea am dormit asta noapte , am visat numai chirurgi , medici  , spitale. Toti ne-au asigurat pina acum ca totul este bine , operatia a reusit . Din pacate va mai fi nevoie de o operatie dar nu stim cind peste sase ani peste zece ani sau mai devreme , totul depinde de Ioana . Dar ea cum este o luptatoare ca si pina acum , cred ca nu vor fi probleme . Dr.Frau Profesor Ina Michel-Behnke ne-a felicitat pentru ingerasul simpatic pe care il avem , pentru felul cum am crescut-o . Ei ii datoram totul si toate bucuriile si momentele alaturi de Ioana . Ioana nu isi va aduce aminte niciodata , doar in sufletul nostru ramin urme adinci , dar se compenseaza cu zimbetul Ioanei .Acum doar asteptam , singura grija e ca Ioanei ii plac cablurile si firele si sa nu traga prea mult de ele, caci sint destul de multe. Am preferat sa nu ii facem fotografii la terapiile intensiva , sa ne amintim mereu doar ceea ce e frumos ca de altfel pregatirea de operatie , unde am incercat sase simta ca acasa. Desi are doar opt luni am vazut cum a simtit ca nu e la casuta ei , ca nu isi vede prietenii din desene animate pe perete . Mereu cind ajunge in dormitor , vb cu ei si se linisteste imediat. Chiar si dupa Hertz -Kateter era agitata , plingea nimeni nu intelegea de ce , am luat pe ascuns un tampon l-am imbibat in apa , i-am dat sa suga putin si s-a linistit imediat chiar a adormit . Am invatat ca parinti toate semnele ei , si o intelegem chiar daca nu vorbeste . Abia asteptam sa vina din nou jos la etajul opt , sa o stringem in brate si sa ne jucam din nou .

A patra zi ...dupa prima noapte

Abia asteptam sa mergem la ora zece la terapie intensiva sa vedem cum a trecut Ioana noaptea . oricum a dormit , s-a odihnit si speram sa fie totul in regula , caci avem incredere in cei de la PICU . Toti cind o vad ce frumusica e , ii zimbesc . Acum plecam caci nu mai avem rabdare sa stam in camera , aseara am iesit la plimbare pe strazi doar ca sa treaca timpul mai usor si sa ne limpezim gindurile .

Pregatirea de operatie in stilul Familiei Antohi

A treia zi ....dupa interventia chiruggicala

Dumnezeu a fost si azi in AKH , afara a fost foarte frumos si soare , cald si nici vintul nu a batut. Asta inseamna ca si operatia a reusit , Ioana este foarte bine , este independenta doar pe inimioara ei care si de data asta a luptat cu putere , cel putin pentru a revedea pe mami si pe tati. Mergem mai tirziu la terapie intensiva sa o vedem. Ideea e ca simteam cum ne lasa genunchii pina la etaju...l opt , Dumnezeu a vrut ca D-na Ina Behnke sa vina personal sa ne zica de reusita operatiei , ne-au trecut toate emotiile . Am incercat toata ziua sa fim cit mai veseli sa glumim cit mai mult caci si Ioana e glumeatza tare ii place joaca si veselia . Mergem in doua ore sa o vedem , ea va mai dormi cel putin 24 de ore . Doamne iti multumim caci ne-ai facut parinti fericiti si de aceasta data .

A treia zi ....interventia chirurgicala

Este 5.45 dimineata , plec la spital caci de a ora sase incep pregatirile pentru operatie si oricum Ioana se trezeste la ora sase . Ma i vb cu ea sa ii spunem ca totul este ok si sa fie linistita micutza .Pentru noi vor fi cele mai grele ore pina la sfirsitul operatiei , speram sa treaca totul foarte repede ca si data trecuta